Cosmar

Se facea ca era sfarsitul lumii. M-am trezit in mijlocul unui usor distrus, cu oameni care alergau innebuniti si strigau "vin demonii". Imi fac drum cumva pe stradute si ajung acasa la mine, sau cel putin ceva care parea sa fie casa mea. Ma simteam foarte rau si abia ma tineam pe picioare. Ma intind in pat. Este cineva in camera, pare a fi verisoara mea, dar nu sunt sigura. Cauta ceva in disperare. Incerc sa o opresc dar nu pot. Nu pot sa ma ridic din pat. Ceva ma ingreuneaza si ma trage innapoi. Fata imi spune ca e probabil din cauza gravitatiei. ca nu am ajuns de mult si inca nu mi.am gasit punctul de echilibru. o intreb ce se intampla. Imi spune ca au innebunit caii, ca sunt turbati. Ca daca te prind, esti mort. Deodata se aud tipete de afara si fata imi zice ca trebuie sa fugim, sa mergem la "adapost", si iese din camera. Incerc sa ma ridic si imi pun din greseala mana pe frunte. Atunci imi dau seama ca ala este "punctul meu de echilibru". Aplic presiune cu degetul intre ochi si brusc pot sa ma ridic si pot sa merg. Alerg asa pana afara, dar e prea tarziu. Vad cu coada ochiului un cal innebunit. Ma ia ameteala si cad la pamant. Calul vine spre mine. Credeam ca ala mi.e sfarsitul si stau cat de nemiscata pot. Vine, ma miroase, sta vreo 3-4 secunde, dupa care ridica capu, necheaza si fuge de langa mine. Ma apas iar pe frunte si ma ridic repede. Alerg ce alerg pe o pajiste cand deodata apare o masina mare ce pare a fi a jandarmeriei. Cineva deschide usa si striga "urca repede". Urc in spate, dar nu se vede nimic inauntru. Aud o voce care ma intreaba daca ma doare fruntea si imi intinde un plasture. Il aplic si ma simt mai bine. Nu mai trebuia sa tin degetul acolo. Cand cobor din masina vad o multime imensa de oameni care stau la coada in fata unor porti imense care duceau spre "adapost". Toti de intorc si se uita la mine mirati. Eram singura persoana cu par negru. Imi vad parintii, rudele, toata lumea avea par alb, mai putin eu. Vine cineva si ma ia de brat: "vita nobila o ia in fata". Nu mai intelegeam ce se intampla. Toata lumea ma imbratisa, si ma striga, dar eu vroiam doar sa ma intind. Iar ma luase ameteala si simteam ca gravitatia ma trage in jos. Pun mana la frunte si mama se ingrijoreazs. "ce ai acolo?" Si cand imi scoata plasturele, intre ochi aveam un mic rubin rosu. Si ma trezesc.....

Adauga raspunsul tau la acest vis sau povesteste alt vis

Scrie o interpretare pentru visul Cosmar adaugat de Andreea. O interpretare buna se creeaza din cat mai multe pareri.